Nici nu ne-am uitat pe prognoza meteo cand ne-am luat biletele de tren pentru weekend. Ce mai conta daca ploua, daca era arsita, cand noi nu mai fusesem la munte de 3 weekenduri? Pentru noi statul in oras e un fel de pedeapsa, o metoda de a face weekendul sa treaca ca si cum nu a fost.
De atatea ori am consultat siteurile meteorologice si vedeam ca se anunta furtuni si tot de atatea ori nu a fost asa. Asa ca sambata dimineata, pe la 8:00 eram in traseul catre Vf. Omu, desi mai sus de padure nu se putea distinge nimic din cauza cetii. Am avut surpriza sa gasim zapada pe vai, asa ca am recalculat ruta initiala si am schimbat Bucsoiul pe Valea Cerbului, pentru ca nu eram echipati corespunzator. Am gasit zapada si pe Cerb, dar se putea ocoli daca urcai un pic mai sus de pe traseu si apoi coborai. Din pacate, era o ceata groasa sa o tai cu cutitul, dar pentru ca M. stie traseele si cu ochii inchisi, nu a fost o problema sa ne intoarcem la firul initial.
Pentru ca avusesem o pauza cam lunga de Bucegi, am zis sa recuperam timpul pierdut mergand de la Omu la Pestera. Traseul era nou pentru amandoi, dar incredibil de frumos. Cu siguranta il vom mai face si alta data.
De la Pestera am zbughit-o in sus pana la Babele. Dupa ce pe Cerb am urcat in viteza, ma cam resimteam la aceasta noua urcare, dar intr-o ora am ajuns la destinatie. La Babele mi-am incalcat principiile si am comandat ceva cald de mancare, pentru ca ma simteam cam sleita si mi-am revenit imediat.
Cu forte proaspete, aveam chef de mai multa plimbare, asa ca am coborat pe Jepii Mari pana in Busteni. Timp total, cu tot cu pauze de masa si odihna: 9h.
Ma gandeam acum de ce nu am mai fost de demult in Bucegi...e frumos si solicitant acolo, trebuia doar sa imi amintesc de cat de mult ne plac muntii astia.
