In weekendurile in care nu reusesc sa fug in afara Bucurestiului am mereu o oarecare stare de tristete, pentru ca sunt obligata sa ma invart in orasul asta mare si murdar, in realitate un cerc mic si stramt. Poate nu m-ar supara asa tare gunoaiele, noroaiele si griul murdar, daca atentia nu mi-ar fi furata de partea vie a acestui oras: oameni si caini.
Cred ca in Bucuresti avem la fiecare 2 locuitori un vagabond, ca dragii de oraseni au o mare placere sa-i incurajeze hranindu-i cu resturile pe care din lene nu le duce direct la pubela de gunoi, prin ignoranta cu care cred ca fac fapte bune permitand in spatii publice si mai ales comune (chiar si pentru cei care nu sunt de acord cu astfel de practici) existenta tuturor sufletelor vagaboande si cersetoare.
Defapt problema nu e doar la acest nivel, ci e una mult mai generala. Pare-se ca romanii si-au impus o limita de netrecut unde "eul" se incheie si de unde ceilalti incep. Si e cumplit ca le pasa doar de ei, lasand pe ceilalti responsabilitatea comuna. Fiecare fiind un individualist, nu mai exista intitativa comuna, sociala.
Toti se asteapta ca CINEVA sa faca ceva: cineva sa stranga ambalajele pe care le scapam pe strada, sa duca cainii vagabonzi "undeva", sa repare altcineva un lucru folosit la comun. Problema e ca toti gandesc astfel si atunci nu mai rasare niciun Cineva sa ia initiativa si sa repare raul facut prin ignoranta. Si atunci, tot ce s-a cosntruit candva in tara asta se destrama, se strica si dispare.
Un alt exemplu trist e faptul ca noi negam cu nestramutata convingere adevarul despre cine suntem. Mi se pare hilar ca dam vina pe rromii sau pe capsunarii plecati in strainatate pe imaginea proasta pe care o fac tarii: romanii rezulta a fi needucati (de multe ori capsunarii au cateva clase doar, provin din mediul rural unde - va rog sa recunoasteti odata!!!- se traiesite ca in 1800 primavara: nu tu canalizare, nu tu grupuri sanitare civilizate, nu tu apa curenta, nu tu comert si transport avansat), raufacatori (in general vina cade asupra etniilor din Romania...dar e pe drept oare?) si buni doar de muncile de jos.
Desigur avem si cateva exemple pe care le bagam mereu in fata de tineri care au excelat si au reusit in afara, dar din pacate cazurile acestea sunt doar exceptii.
Cred ca va fi imposibil sa realizam ca romanii au obiceiul de a da vina pe marea majoritate pentru faptele rusinoase si ca se lauda cu doar cateva cazuri exceptionale care niciodata nu vor fi normalitate.
Noi in Romania avem etnii pe care le-am ignorat, pe care nu le-am ajutat sa se dezvolte prin educatie si care au un grad mare de infractionalitate. Sa zici ca nu un roman a comis nush ce infractiune, ci un rrom este o nedreptate: rromii nu traiesc de ieri, de azi in Romania, ci de secole, iar discriminarea pe care o facem e mostenita si probabil intarita de sentimentul de satisfactie ca exista unii mai prost educati, mai pierde-vara decat noi.
Suntem o tara de oameni cu putina spre deloc educatie. Si nu ma refer aici la acceptiunea comuna, academica a termenului. Ne lipseste educatia care te face om de bun-simt, plin de compasiune si empatie, cu simt social si responsabilitate publica si individuala. O masa mare de particule care se indreapta haotic, fiecare in directia sa, nu are niciun fel de coeziune si nu va realiza niciodata nimic.
