Restanta la Dolomiti: Ivano Dibona, traseul de creasta

Unul din ultimele noastre trasee din Alpi a fost ales pentru a impaca dorintele amadurora: nu am facut decat varfuri pe parcursul vacantei noastre, asa ca o creasta intreaga il incanta pe M., iar faptul ca dificultatea traseului nu era prea mare m-a facut sa sustin alegerea sa.

Desi m-am plans de vreo cateva ori ca prefer sa merg pe jos in defavoarea telecabinei/teleschiului, de data aceasta nu aveam scapare. Creasta era data in carticica noastra ca fiind o ruta de 8h. Si ca o razbunare a Zeului Telecabinelor nu am luat una, ci 2 astfel de mijloace de transport: un teleschi modern, din acelea cu copertina transparenta si un asa botezat "tomberon", adica o inedita si cam veche cabina metalica de 2 persoane, care arata fix cum numele sugereaza.

Tomberonul

Refugiul de la inceputul traseului

Traseul debuta cu o scara la care asteptau cuminti mai multi turisti: se pare ca am prins in sfarsit aglomeratia pe care altii o traisera deja pe trasee si pe care noi am fost privilegiati (sau neastamparati ... pentru ca am ales ferrate dificile) sa o ocolim.

Era un frig crancen: in jur de 4 grade, dar ziua se anunta insorita si apropierea constanta de soare avea sa compenseze cu temperaturile scazute.

Priveliste din creasta

Inca de la inceput traseul s-a aratat spectaculos: dupa nici 10 m de ferrata a trebuit sa trecem o punte suspendata peste o rapa adanca.




Via ferrata era proaspat refacuta si asigurarile erau excelente, de multe ori fiind chiar inutila folosirea kitului. L-am purtat insa pe noi, echipati ca niste mineri:

Singurele probleme pe care ni le-a ridicat traseul au fost cele de orientare: fosta via ferrata DiBona a fost dezafectata si inlocuita cu una noua, pe deasupra celei originale. De multe ori insa e mai la indemana si chiar mai logic sa o iei pe cea veche si te pomenesti pe cate o brana infundata de pietris fara vreun cablu de asigurare. Cea veche mai are inca poteca batuta, marcajele vizibile si e foarte usor sa alegi gresit traseul corect. Nu am fost singurii cu aceasta "problema": am tot adunat pe parcursul rutei turisti fara de harta sau fara habar care nu stiau nici ei pe unde sa apuce.

Tura am terminat-o mai repede(in 6h) decat se zicea in carte, desi ne-am straduit sa nu ne grabim facand lungi pauze de masa, de privit si de studiat harta in cautarea traseului.