Exista lucruri care isi obtin statutul prin inovatiile pe care le aduc, altele prin calitatea lor, precum exista lucruri care isi pastreaza standardul prin traditie. Avem o cofetarie in urbea Bucuresti faimoasa de decenii, amintita in scrierile lui Caragiale(si nu numai), localizata in centrul orasului, fancy si cu pretentii pana in zilele noastre. Produsele ei doresc cel mai probabil sa se incadreaza la ultima categorie, altfel nu imi explic de ce inca mai supravietuiesc pana azi.
Am cumparat bomboane de ciocolata de la cofetaria Capsa. Recunosc ca nu e prima data: deobicei le-am luat pentru a le darui, sigla Capsa si pretul piperat fiind un ambalaj bun pentru un cadou. De data aceasta am ajuns insa la o concluzie: nu voi mai arunca bani multi pe atat de putin.
Putin...in ceea ce priveste calitatea. Aceste bomboane facute in laboratorul propriu, vandute la kilogram, arata destul de dragut avand in vedere ca sunt hand-made. As putea spune ca au si inspiratie cand le concep: contin ba zahar caramelizat, ba fistic, ba alune, ba visine in alcool.
Din pacate invelisul lor, ceea ce da numele produsului, -si anume ciocolata- e de o calitate cel mult mediocra. Probabil folosesc ciocolata menajera din comert pentru ca textura, gustul si culoarea nu sunt nimic deosebit. Daca faci "greseala" de a manca un patratel din simpla ciocolata Lindt inainte de o bomboana a faimoasei cofetarii, sigur vei remarca diferenta enorma si teapa pe care tu, consumator roman obisnuit cu ideea ca daca e scump probabil e mai bun, o iei prin alegerea facuta.
Parerea mea...
Nu era mai buna ciocolata de casa de pe prispa casei lasata sa se raceasca in tava bunicii?!
RăspundețiȘtergereDe-am daruii ceea ce nu putem cumpara dar ceea ce poarta amprenta noastra....dezamagirea nu ar durea atat de rau...