Catre nicaieri, cu toate panzele sus.

In weekendurile in care nu reusesc sa fug in afara Bucurestiului am mereu o oarecare stare de tristete, pentru ca sunt obligata sa ma invart in orasul asta mare si murdar, in realitate un cerc mic si stramt. Poate nu m-ar supara asa tare gunoaiele, noroaiele si griul murdar, daca atentia nu mi-ar fi furata de partea vie a acestui oras: oameni si caini.

Cred ca in Bucuresti avem la fiecare 2 locuitori un vagabond, ca dragii de oraseni au o mare placere sa-i incurajeze hranindu-i cu resturile pe care din lene nu le duce direct la pubela de gunoi, prin ignoranta cu care cred ca fac fapte bune permitand in spatii publice si mai ales comune (chiar si pentru cei care nu sunt de acord cu astfel de practici) existenta tuturor sufletelor vagaboande si cersetoare.

Defapt problema nu e doar la acest nivel, ci e una mult mai generala. Pare-se ca romanii si-au impus o limita de netrecut unde "eul" se incheie si de unde ceilalti incep. Si e cumplit ca le pasa doar de ei, lasand pe ceilalti responsabilitatea comuna. Fiecare fiind un individualist, nu mai exista intitativa comuna, sociala.
Toti se asteapta ca CINEVA sa faca ceva: cineva sa stranga ambalajele pe care le scapam pe strada, sa duca cainii vagabonzi "undeva", sa repare altcineva un lucru folosit la comun. Problema e ca toti gandesc astfel si atunci nu mai rasare niciun Cineva sa ia initiativa si sa repare raul facut prin ignoranta. Si atunci, tot ce s-a cosntruit candva in tara asta se destrama, se strica si dispare.

Un alt exemplu trist e faptul ca noi negam cu nestramutata convingere adevarul despre cine suntem. Mi se pare hilar ca dam vina pe rromii sau pe capsunarii plecati in strainatate pe imaginea proasta pe care o fac tarii: romanii rezulta a fi needucati (de multe ori capsunarii au cateva clase doar, provin din mediul rural unde - va rog sa recunoasteti odata!!!- se traiesite ca in 1800 primavara: nu tu canalizare, nu tu grupuri sanitare civilizate, nu tu apa curenta, nu tu comert si transport avansat), raufacatori (in general vina cade asupra etniilor din Romania...dar e pe drept oare?) si buni doar de muncile de jos.

Desigur avem si cateva exemple pe care le bagam mereu in fata de tineri care au excelat si au reusit in afara, dar din pacate cazurile acestea sunt doar exceptii.
Cred ca va fi imposibil sa realizam ca romanii au obiceiul de a da vina pe marea majoritate pentru faptele rusinoase si ca se lauda cu doar cateva cazuri exceptionale care niciodata nu vor fi normalitate.

Noi in Romania avem etnii pe care le-am ignorat, pe care nu le-am ajutat sa se dezvolte prin educatie si care au un grad mare de infractionalitate. Sa zici ca nu un roman a comis nush ce infractiune, ci un rrom este o nedreptate: rromii nu traiesc de ieri, de azi in Romania, ci de secole, iar discriminarea pe care o facem e mostenita si probabil intarita de sentimentul de satisfactie ca exista unii mai prost educati, mai pierde-vara decat noi.

Suntem o tara de oameni cu putina spre deloc educatie. Si nu ma refer aici la acceptiunea comuna, academica a termenului. Ne lipseste educatia care te face om de bun-simt, plin de compasiune si empatie, cu simt social si responsabilitate publica si individuala. O masa mare de particule care se indreapta haotic, fiecare in directia sa, nu are niciun fel de coeziune si nu va realiza niciodata nimic.

Good review: Hotel Dragului din Predeal

Mergand weekend de weekend la munte am avut ocazia sa incerc multe pensiuni si hoteluri din localitatile de la poalele masivului Bucegi/ Piatra Craiului/ etc. Niciodata nu am fost insa pe deplin multumita de ceea ce am primit contra banilor deloc putini(pentru ca sunt dispusa sa platesc pentru a primi calitate) dati pe locatiile si serviciile de pe Valea Prahovei. Atat cazarea in Busteni cat si in Sinaia avea mereu cate o hiba: fie uneori camera nu-mi satisfacea idealurile de curatenie/spatiu/disponibilitate, or de cele mai multe ori personalul nepoliticos, needucat strica imaginea buna pe care camera o facea. Cu mai putine cuvinte: ramasesem cu impresia ca in zona apropiata Bucurestiului nu se face tursim profesionist, pentru ca toti bastinasii si-au trantit in curte cate o pensiune si ofera servicii prin intermediul unor ageamii.

Intamplator am ajuns sa stau peste weekend la o pensiune din Predeal. Ca prima impresie, am fost placut surprinsa de statiune in sine: spre deosebire de pestritele Busteni, Azuga, Sinaia, statiunea brasoveana are un posibil plan de urbanism, intrucat casele sunt construite intr-un mod asemanator, bine integrat cu atmosfera montana. Vilele varuite alb, cu balcoane si tocarie din lemn lacuit in maro inchis mi-au adus aminte cu placere de stilul Cortinei d'Ampezzo. Consider adoptarea unui stil unitar un atu pentru dezvoltarea statiunii, care se distinge de aspectul de bazar turcesc al celorlalte localitati din apropriere.

In acest stil alpin era si pensiunea cu pricina: Casa(Hotel+Pensiune+Restaurant) Dragului. Camera spatioasa, curata, frumos mobilata, cu o baie impecabila avea acces si la o bucatarie aflata la acelasi etaj. Peste conditiile foarte bune, la un pret asemanator celui practicat pe Valea Prahovei mai primeam si servicii de o calitate normala, care in contextul de pana atunci ni se pareau grozave: mic dejun copios, servit intr-o atmosfera relaxata, posibilitatea de a lasa bagajele intr-o camera speciala, curatenie si schimbat prosoape in fiecare zi. Receptionera si menajera au fost amandoua foarte amabile si bine informate.

La restaurant se mananca "groaznic" de bine; mancarea e bine gatita, multa, nu e scumpa si ce e foarte important: vine rapid si intr-o prezentare excelenta.

Una peste alta, ne-am simtit grozav in weekend chiar daca nu am apucat sa facem cine stie ce sport (zapada de schi era pe terminate, drumurile forestiere numai bune de alergat alta data erau inundate de apa provenita din topirea nametilor) si asta pentru ca am avut parte de ceva normal: calitate in turism.

Asadar, se poate si in Romania sa ai "value for the money".

Primele ore de schi. Tips&Tricks

Dupa cateva weekenduri de luat ore de ski, am prins si eu niste notiuni de baza care sper sa nu le uit pana la anul:

- e importanta pozitia aplecata in fata, pe limba bocancului. Cu cat mai joasa aceasta pozitie cu atat mai stabil echilibrul (mai ales in viraje). Pentru aceasta e bine sa imi strang tare claparii.

- pozitia mainilor ajuta obtinerea si mentinerea echilibrului mai sus numit: trebuie sa imi aduc aminte (ca niciodata nu sunt constanta) sa tin mainile indreptate catre varfurile schiurilor

- la virajul in plug trebuie sa imi las greutatea pe piciorul care ajunge in vale in final si sa imi indrept trunchiul in aceeasi directie...Nu catre deal, cum imi dicteaza instinctul, in incercarea de a fugi de panta

- pentru a pleca in viraj in plug piciorul din deal se aseaza oblic inaintea celui din vale

- la derapaj trebuie sa tin schiurile paralele si apropiate pentru a nu-mi pierde stabilitatea si trebuie sa apas doar in vale

- atunci cand dau de gheata nu fac viraje, ci derapez asa cum ma duce panta

Calendar sportiv de iarna

Browsand din site in site am dat de ceva informatii cu privire la evenimente si tabere sportive.

Daca as vrea sa invat schi alpinism(probabil daca as avea o experienta mai solida in ale schiatului) as merge la: Tabara nationala de schi-alpinism 2010 Bucegi - Padina 23-27 februarie.
Se adreseaza practicantilor de schi-alpinism, mai vechi cat si a incepatorilor. Oare cat de incepatori?

Mai multe informatii aici: http://alpinet.org/main/stiri/stiri_ro_t_tabara-nationala-de-schialpinism-2010_id_4975_zone_0.html

Sporturile mele

Mi-am dat seama ca nu sunt omul unui singur sport, adica sa ma indragostesc total de o activitate si sa o practic neconditionat ani la randul. Imi place sa am o varietate de unde pot alege in functie de sezon, de vremea de afara, de aglomeratie, de chef.

Imi place ca iarna sa practic sporturi indoor. Daca nu imi place sa alerg in sezonul rece, vara alergatul e o preferinta care primeaza deasupra multor altora. Nu sunt o impatimita a alergatului, desi cunosc cativa practicanti fideli ai acestui sport, care sfideaza vremea cea mai rea, intunericul din parcuri, haitele de caini vagabonzi pentru a se declara multumiti de cele 3-4 alergari saptamanale. Recunosc ca alergatul mi se pare un sport complex, care necesita multa munca pentru performanta, dar iarna prefer sa fiu comoda si sa fac alte alegeri.



Spre exemplu, anul acesta m-am decis sa invat sa schiez. Cu pasi nesiguri, un pic timorata de grupurile de copii care fac acrobatii pe partii, am inceput sa prind si eu din tainele alunecarii controlate. Ca prima impresie, pare un sport ok, care la acest nivel de incepator inca nu a ajuns sa ma supra-solicite, dar in care imi pun sperante pentru atunci cand voi avansa in tehnica.
Nu ma tenteaza sa schiez pe partiile noastre, pentru ca sunt extra-aglomerate, scumpe si uneori perculoase datorita celor care par sa nu respecte reguli de bun simt. Dar am un vis sa invat sa merg destul de bine astfel incat sa fac trasee montane pe schiuri de tura. Cel mai probabil...la anul viitor :)

Competitii 2010

Anul acesta se pare ca avem o paleta mai larga de competitii de alergare la care sa participam

- 1 mai, EcoMarathon, la Moeciu.
- 16 mai, maraton între Sighişoara şi Mediaş. Alergare pe şosea.
- 5 iunie, semi-maratonul Tuşnad. Cursă tot pe şosea, de 23 km, dar pe un traseu ce urcă mereu
- MPC, ca de obicei in toamna