Milano, intre mit si realitate

Scurta vacanta de Rusalii am ales sa o petrecem la Milano, orasul cunoscut atat pentru Scala, Dom, galeriile Vitorio Emanuele cat si pentru moda si shopping.

Zborul pana la Malpensa, aeroportul aflat la 50 km de oras, dureaza aproximativ 2h. Am ales Lufthansa pentru ca avea o oferta imbatabila. Ce am remarcat e ca si ei au fost loviti de criza. Meniul continea o combinatie de grisine, un sample de paste si ceva dulce, adica un carbo-loading complet si ieftin. Ce nu mi-a placut la ei, a fost faptul ca la intoarcere am fost obligati sa facem un pre-check-in, adica toti pasagerii au fost directionati sa stea la 2 cozi: una la aparatele de check-in si una la fel de lunga si care se misca la fel de greu, la ghiseul de preluare bagaje. In plus aplicatia soft era greu de utilizat, nu recunostea buletinele romanesti si o singura persoana se ocupa de suport, persoana in mod evident suprasolicitata de multimea de turisti care nu reuseau sa duca la bun sfarsit procesul de pre-imbarcare.

In Milano am ales un hotel de 4 stele, care nu a fost nici prea prost dar nici prea grozav. Concluzia la care am ajuns dupa ce am vizitat Roma, Venetia, Cortina si Milano e ca hotelurile italiene nu sunt prea grozave. Spre deosebire de nemti, la care hotelurile prezinta o curatenie impecabila, facilitati si dotari moderne, italienii renoveaza rar camerele, curata superficial si cer preturi maricele.
Transportul in comun in Milano e ieftin (3 euro/24 h/orice mijloc de transport)dar nu e foarte de incredere. Tramvaiele nu vin niciodata la ora la care sunt programate, cele 14 min pana la sosire transformandu-se lejer in 40. E ceva latin in asta, nu?

Mancarea se clasifica in 2 tipuri, peste tot in Italia: pentru turisti naivi si pentru...ceilalti. E foarte usor sa crezi ca italienii mananca numai paste si pizza, pentru ca la toate cafenelele, cantinele si restaurantele fitoase gasesti asa ceva la preturi de 10-15-20 euro/portie. Daca te gandesti sa iti iei ceva carne si o garnitura (deobicei deosebita) ajungi la 40 euro. Si te gandesti atunci cum pot italienii trai doar cu carbohidrati manjiti cu niscaiva sos. Si nu pot...pentru ca aceasta este mancarea turistilor si a italienilor saraci. Ce imi place mie din bucataria italiana (si ce se gaseste in toate magazinele lor) e parmezanul, prosciuto si alte tipuri de carne uscata, fructele de mare.

Cat despre shoppingul la Milano...e supraevaluat. Intr-adevar in centrul orasului se gasesc magazine purtand numele tuturor designerilor celebri. Bineinteles ca pe cat de sclipitoare si central asezate sunt acestea, pe atat de mari sunt preturile. Deobicei aceste magazine sunt calcate asemenea unor muzee sau expozitii. Magazinele mai mici de haine si pantofi made in Italy sunt mai accesibile, dar extraordinar de aglomerate. Ce sa-i faci, toti vin la Milano pentru shopping...Insa nici acestea nu mi s-au parut vreo revelatie. Pielaria e de calitate, e fina dar clar micii comercianti s-au orientat pe profitul de pe urma turistului dispus sa cheltuiasca. Magazinele din afara orasului au preturi la jumatate pentru aceleasi produse.

In rest, e bine de stiut ca orasul e uimitor de aglomerat. Centrul e batut de armate de oameni, cu sacose si sacosele, infruptandu-se din inghetate deliciose, energizandu-se pentru atacul magazinelor.

Daca iesi din Milano si te indrepti spre Elvetia, vei avea surpriza de a descoperi un peisaj de vis, rural si bucolic. Case mari, de caramida, cu aspect specific, sunt pozitionate pe campuri curate si bogat cultivate, pe care mai rasar des maci rosii. E frumos, e curat, e relaxant in Italia.