O zi in Piatra Craiului

Sambata a fost o zi superba petrecuta cu familia in Fagaras, iar duminica nu avea cum sa fie altfel. Asa ca dupa ce am campat mai jos de Balea lac, departe de zgomotul manelistilor si comerciantilor mereu prezenti acolo, am inceput sa planuim ce am putea face in ziua urmatoare. Si pe nesimtite am sarit de la ideea unei noi bucati de creasta fagarasene, la cea de a merge in Piatra Craiului.
Zis si facut, pe la ora 8 a.m duminica de dimineata terminam de strans corturile, am luat micul dejun "inclus" pe o temperatura de 4 grade celsius, si cu greu am inceput sa indesam in bagaje lucrurile pe care le despachetasem in graba cu o seara inainte.
Sa fi fost vreo 10 cand am ajuns in Zarnesti (am mai facut o oprire pe drum) si ziua se anunta mai frumoasa decat precedenta: niciun nor pe cer, soare puternic, ca de vara.





Doritoare de a ne insoti a fost doar mama mea, mereu gata de plimbare. Pentru ca a tinut ritmul nostru sambata in tura pana pe Negoiu, ne-am gandit sa alegem totusi un traseu mai scurt, care sa nu o solicite prea tare.

Asa ca am pornit pe drumeagul care ne-a adus aminte de MPC, deoarece este chiar ultima bucata a maratonului, cea in care Zarnestiul se vede atat de aproape si totusi e atat de greu de atins. Dis-de-dimineata, drumul e chiar frumos si usor de tot.



Dupa vreo doi-trei km, o cotim pe marcajul galben pe Valea Crapatura. Aceasta vale, desi este bine ascunsa in padurea de brazi, e plina de bolovonis si grohotis. La un moment dat devine chiar foarte abrupta (in partea superioara), dar cu ajutorul betelor de tura toata lumea s-a descurcat de minune.



Imediat dupa ce urcarea sfarseste, poteca urca cateva zeci de metri pana la un punct de belvedere, care ofera o perspectiva foarte buna a varfului Piatra Craiului Mica. Cum nu mai fusesem niciodata pe acest varf si acum ne era aratat in toata frumusetea lui, nu am rezistat sa nu dam o tura pana pe el.





Un pic cam populat, de familisti in genere, are cateva lanturi si de acolo se vede foarte bine creasta Craiului. Tocmai aceasta priveliste l-a incurajat pe M. sa exclame ca uitase cat de frumos e Craiul si ca weekendul viitor sigur urma o tura in acesti munti. Cu siguranta el se gandea la catarare, sau macar niste lanturi :)







Cum nu doream sa ii lasam pe baieti sa ne astepte foarte mult in Zarnesti, am plecat catre cabana Curmatura, pentru a cobori pe la Fantana lui Botorog.



La Curmatura privelistea asupra crestei este superba, dar nu poposim foarte mult si coboram pe poteca lina si buna de trail-run (alta data!) catre Gura Raului.