Cand lucruri uimitoare se intampla...

From Conference Crashers

E uimitor cand din micuta si simpatica camera de camin de pe strada Goncalves Crespo, studenta Erasmus de 20 ani se trezeste intr-un veritabil palat portughez, ce rasuna in acorduri de muzica festiva. Pare o poveste? Un vis?

Nu. A fost real si da: eu eram invitata la Palacio d'Ajuda, de insusi Presedintele tarii.
Paseam usor, cu o oarecare emotie, cu o vadita mandrie, pe covorul rosu care ducea la gazdele seratei la care fusesem inivitata.

De la capatul de unde pornisem, o voce rostise stalcit numele meu cu multe "i"-uri si eu inaintam acum fara sa ma mai gandesc cu amuzament la figura aiurita a administratorei caminului cand mi-a inmanat personal plicul cu sigla Presedentiei Republicii Portugheze, fara sa imi amintesc cum eram sa intarzii alergand pe tocurile pantofilor cumparati special pentru aceasta ocazie, fara sa rememorez figurile oamenilor ce veneau de la munca si ma priveau un pic cam iscoditor, cum stateam imbracata in paltonul de stofa, cu mica si eleganta poseta, care facea nota discordanta cu ambientul subteran al metroului din Lisabona. Strabateam acea sala parca de un secol, gandindu-ma la lungul drum care ma adusese acolo.

In acel moment ma gandeam la educatia serioasa de care avusesem parte in liceu, la faptul ca cunostintele acumulate atunci si logica deprinsa m-au pregatit suficient incat sa fiu inaintea colegilor mei de facultate, incat sa ma remarc si sa fiu aleasa de un profesor cu adevarat interesat de educatie sa am parte de o pregatire universitara mai de calitate, in alta tara, macar pentru un an. Si tot educatia ante-universitara m-a pregatit sa stiu cum sa particip si la dezbateri non-stiintifice care m-au adus in acea seara la un eveniment de cea mai inalta clasa.

La capatul acestui lung sir de ganduri am zambit celor doi presedinti, le-am salutat politicos pe primele doamnele care ii insoteau si am discutat pe teme de educatie internationala. Daca a fost ceva care m-a pasionat vreodata cu adevarat, acest subiect a fost. Ani dupa acel eveniment sclipitor, cand amintirea sa si-a luat locul in istoria personala, am incercat sa aduc sprijinul si feedback-ul meu educatiei de calitate. Poate ca rezultatele au ajutat, poate ca au fost doar mici pietre dintr-un mare zid, insa am facut ceea ce cu adevarat m-a pasionat.

Lucruri uimitoare s-au intamplat...