Din experienta personala stiu ca nu cel mai muncitor/ dedicat/ motivat candidat are sanse sa devina presedintele unei organizatii, liderul unui grup de oameni, managerul ales al unui proiect.
De cele mai multe ori castigatorul este acel om de lume, prezent la petreceri si evenimente care munceste atat cat sa nu se poata spune ca nu face nimic, dar care e omniprezent in discutii si care ajunge la toate persoanele cu drept de vot. Ajunge...adica vorbeste cu ele, se face prietenos, isi prezinta imaginea creata special pentru alegeri, face promisiuni sau doar aluzii la ce ar putea oferi. De multe ori se aliaza, creaza grupuri de interes in care membrii se sustin si se propulseaza reciproc.
Oamenii care muncesc cu adevarat, care din dedicatie si sinceritate nu se ocupa atat de mult de campania de imagine nici nu stiu cat au de pierdut. Asta pana in momentul in care voturile sunt numarate. O palma neasteptata devine acel rezultat care arata ca majoritatea prefera un conducator care nu s-a spetit in locul unuia mereu pe campul de lupta/ munca si nu in culisele si budoarele asa-zis politice.
Recunosc ca m-am indoit in astfel de cazuri de inteligenta celor care primesc dreptul de a vota. Daca pentru ei primeaza distractia, imaginatia (pentru ca in mintea lor iau nastere vise si fantezii despre viitorul pe care candidatul sociabil il poate cladi, uitand usor prezentul/ trecutul in care candidatul muncitor a adus reale si palpabile imbunatatiri), amicitia (de multe ori una slaba si instabila, caci originile ei sunt visele si parghiile electorale), atunci nu ar fi drept sa se faca o distinctie intre electoratul labil si cel rational?
Si aici intervine democratia: cand esti tanar si faci parte dintr-o grupare studenteasca primesti drept de vot pentru a fi motivat sa calci pragul asociatiei si in anul urmator, ti se acorda increderea ca stii sa alegi candidatul ideal si esti iertat ca alegi prost pentru ca esti tanar si trebuie sa inveti.
Odata ce ai votat insa, nimic nu mai poate fi luat inapoi: decizia unui singur om, votul aruncat la intamplare si pe negandite, in lipsa unei documentari prealabile, schimba iremediabil cursul vietii cel putin a unui om si apoi al intregii comunitati.
Un indemn la reflectie ar fi inutil, povestea aceasta cu alesul si puterea unui singur vot multiplicat la numarul de exponenti ai unei comunitati, repetandu-se an de an, de la cele mai mici grupari pana la cele majore.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.