Post Scriptum Maraton Moieciu

Au mai aparut cateva poze de la maraton:



Hop, hop:



Iar M. era deja in fata:



Si preferata mea:

Cei 3 care au speriat Moieciul: Sinziana, Marius si Cata



Poate amintirea care ramane cea mai pregnanta dupa un asemenea eveniment, e cea a clipelor petrecute cu prietenii.

Competitii 2010

Anul acesta se pare ca avem o paleta mai larga de competitii de alergare la care sa participam

- 1 mai, EcoMarathon, la Moeciu.
- 16 mai, maraton între Sighişoara şi Mediaş. Alergare pe şosea.
- 5 iunie, semi-maratonul Tuşnad. Cursă tot pe şosea, de 23 km, dar pe un traseu ce urcă mereu
- MPC, ca de obicei in toamna

Muntii Rodnei vazuti de sus: ziua 1

Muntii Rodnei au fost mereu o destinatie wanna-do, must-do si in cele din urma am gasit timpul necesar pentru a face lungul drum Bucuresti-Borsa si a mai avea si 2 zile dedicate muntelui. Toata ziua de sambata am petrecut-o pe drum(aici poti vedea ce am vizitat) dar duminica aveam sa ne "razbunam" si sa urcam pe munte.



Cum ne-am trezit mai tarziu decat estimasem (in Borsa aerul tare te face sa dormi foarte bine, iar noi eram deja un pic obositi de pe drum), am zis sa urcam macar pana intr-o sa, deasupra Cascadei Cailor, pentru a vedea cum se prezinta peisajul. Zis si facut, am plecat intre 10-11 a.m pe traseul marcat cu triunghi rosu.



Borsa de dimineata





Ei bine, acest marcaj era foarte vizibil atunci cand drumul forestier era evident si lipsea cu desavarsire atunci cand aveai nevoie de el. La rau, am pierdut marcajul si am urmat drumul care ne ducea la cariera de piatra. Acolo nici urma de traseu. Ne-am intors la ultimul triunghi rosu si M., care mai fusese vara pe aici, a zis ca se poate urca si direct pe albia raului, peste bolovanii pe care se revarsa apa ce venea de mai sus, de la cascada destinatie.

Cannyoning

Asadar, am facut si un pic de canyoning, ca sa nu ne plictisim cu vreun traseu obisnuit, pe poteca. Asta pana cand ne-am saturat de bolovani si lemn umed si am decis sa urcam pe albia, pana in padure si sa cautam traseul real, pentru tot poporul. Surpriza a fost ca nu era o simpla poteca, ci ditamai drumul, lin si fara panta mare, care ne-a dus in dreptul mult asteptatei cascade.

La cascada cailor (o poza Eula...)

De la cascada am inceput sa urcam in stanga, pe o panta mai abrupta, pe care M. stia ca trebuie sa fie trasee. Normal pentru acesti munti, marcajele acestora erau sporadice, sterse si uneori inexistente. Cu cat urcam, incepeam sa ne afundam in zapada iar temperatura scadea simtitor.



In sa, era frig de-a binelea, soarele ce stralucea puternic pe cer, fiind doar o pacaleala de-a gerului care se asternuse.











Dupa o bine-meritata pauza de masa si de privit, am decis sa urcam pe creasta.






Stiam inca de atunci, ca nu eram pregatiti, caci nu ne asteptam nicidecum la zapada serioasa de la inaltime si la frigul atat de surprinzator. Pe camerele video pe care le vazusem online, nu aparea petic de zapada, iar in toata tara aveam parte de vreme primavarateca. Am presupus, ca daca nici in Bucegi nu am avut nevoie de coltari, in Rodna situatia va fi aceeasi.






Am inceput sa inaintam catre creasta, urcand catre un varf pe o panta plina de jnepenis incarcat pana la refuz cu zapada.












Destul de greu, destul de frig, destul de tarziu. Ne-am dat seama ca nu are sens sa avem ca scop tocmai creasta, in conditiile date si am facut doar cat ne-a permis echipamentul si timpul. Urma sa recuperam in ziua urmatoare.

Turist in Romania: Lacul Sf. Ana

Iata ca a sosit si mult asteptata mini-vacanta (sau maxi-weekendul) de 1 Decembrie.

Pentru a profita de cele cateva zile libere am decis sa mergem (in sfarsit!) in Muntii Rodnei. De atatea ori ne propusesem sa ajungem in Maramures, dar mereu un sfarsit de saptamana nu e de ajuns, iar vacantele sunt deobicei rezervate pentru iesirile in afara.

Drumul de la Bucuresti la Borsa e luuuung, asa ca o zi dus si una intors sunt necesare numai pentru calatorie. Am zis ca daca e sa strabatem tara de la un capat la altul, atunci...sa o facem intr-un mod placut, cu opriri pe lungul drum. Desi initial Sighisoara era in plan, am decis ca e mai bine sa poposim la Sf. Ana, loc unde eu personal nu mai fusesem vreodata.

Peisajul ce strajuia drumul pana la lacul de origine vulcanica a fost unul cat se poate de frumos: din Tusnad se urca pe un drum serpuitor si ingust situat intr-o padure care la inceputul lui decembrie parea abia atinsa de toamna. Soseaua este partial refacuta, lucru ce te incurajeaza sa privesti relaxat in jurul tau. Ajunsi in varful dealului, am lasat masina intr-o parcare amenajata in stil "eco" (pavata cu butuci de lemn si blindata de cosuri de gunoi, care sa nu ofere sansa turistului de a arunca mizeriile peste tot, langa care se gasea un loc de picnic foarte dragut, cu mese si banci din butuci mari de copac) si am inceput sa coboram prin padure la vale, catre faimosul lac.

td>

Lacul ni s-a aratat in toata splendoarea sa, linistit intr-o dimineata insorita de toamna.





Am fost impresionata de curatenia acestui parc natural, dar totul si-a gasit explicatia atunci cand am vazut "rangerii" strangand asiduu deseurile turistilor.

Cateva poze:

Fetelor, cuceriti salile!

A venit sezonul rece, cand nu e inca iarna, dar sunt semne ca se cam sfarseste si toamna. Parca e vreme de poposit in ceainarii, nu mai e rost de hoinareala prin parcuri, ci mai degraba de venit repede acasa, unde-i cald si bine.
Paradoxal, la sala la care mergeam au rasarit o multime de fete noi. Unde in vara ma bucuram ca am gasit o sala unde imi pot face exercitiile in voie, fara sa o lovesc pe vecina, iata ca observ ca e bine sa fiu mai rezervata cand mi se nazare sa trag concluzii.

Vara, multe fete renunta la abonamentele la sala. Fie ca sunt plecate in concedii, fie ca problema greutatii (principalul motiv pentru care o femeie recurge la miscare...nu stiati :)? ) dispare miraculos (se intampla...exista explicatii), fie ca abia atunci cand se apropie sarbatorile ele isi amintesc de corpul lor (a body of pain), iata ca toamna-iarna incepe sezonul de aerobic.

Ar trebui oare sa le laud pe colegele mele care accepta un mod de viata mai activ? Probabil ca da, dar tare mi-as dori ca motivatia lor sa nu fie atat de exasperanta pentru mine. Aerobicul si sporturile conexe exercita o chemare magica asupra lor. Presupun ca e o credinta populara ca daca te zbantzui 45 min-1h "slabesti","te subtiezi"..(am mai auzit si alti termeni, dar nu mi-i amintesc acum). Daca nu ai mai miscat de 1 an jumate, nu ma indoiesc ca asa este...

Dar atunci cand te vad gesticuland ca o maimuta, agitandu-te dezorganizat, dezordonat si fix pe dos decat ar cere ritmul si directia exercitiului, draga mea, nu cred ca iti faci un bine pe termen lung. Si cand, in zilele de maxima incredere in fortele corpului tau, alegi sa insotesti miscarile tale alandala cu gantere pe care nu esti in stare sa le manuiesti 30 de minute in continuu, nu pot decat sa ma amuz si sa ma supar ca ocupi loc in sala, ca instructorului nu ii pasa ca te misti gresit si daunator muschilor/ oaselor tale.

Cred ca oglinzile de la sali sunt de multe ori puse inutil. Or noi femeile nu suntem in stare sa vedem ceea ce trebuie in oglindirea lor si ne lasam furate de dragalasenia expresiei chipului nostru supus efortului, de aspectul echipamentului, culoarea machiajului sau mai stiu eu de ce...

S-a deschis sezonul de toamna la alergat

Am avut parte de cateva zile calduroase saptamana aceasta, cu soare si vant caldut, asa ca am dat dovada de curajul nemaintalnit ...de vreo luna... si am alergat din nou in parc.

E incredibil cat de mult conteaza temperatura: fiindca saptamana aceasta nu am mai facut ciclul "iesit din casa, inghetat pana la tramvai, incalzire prin alergare, inghetat inapoi pe drumul spre casa", alergatul a redevenit sportul cel mai placut de practicat seara. Am inceput cu ture mici, de 6 km, seara de seara.Nu am fost singura, intrucat Herestraul s-a animat brusc, pe aleile sale alergand acum fete cunoscute sau plimbandu-se agale trecatori doritori de aer mai curat.

Daca ar tine pana la primavara vremea asta... :)

Sa mai si alergam...

Se spune ca alergatul e un sport complex, care antreneaza majoritatea muschilor, care are efecte surprinzatoare, bla bla bla...




Vreme de 2 ani am auzit in anturajul meu astfel de afirmatii laudative la adresa acestui sport. Pe mine insa nu m-a tentat niciodata sa alerg mai mult de 2km. Aveam mereu lista mea de motive si de comparatii cu alte sporturi, pe care o puneam la inaintare la fiecare invitatie de jogging primita:

- alergatul e un sport plictisitor si monoton. Pai doar ...alergi si gata! La aerobic e ca la dans, ai o multitudine de miscari pe care trebuie sa le inveti, exersezi si practici. Unde mai pui ca le si combini...Clar te implica mai mult la nivel mental.

- alergatul e un sport solitar. Deobicei vad alergatori singuri; rareori au norocul de a avea un partener care sa alerge in ritmul lor, care sa se tina strans de ei

- alergatul e un sport practicabil in locatii putine(din Bucuresti): parcurile sunt destul de mici si atunci apare necesitate de a repeta o tura pentru a face un traseu mai lung (deci monotonie!); parcurile sunt aglomerate de pedestri si biciclisti pe care trebuie sa te obosesti sa ii eviti

- toamna, iarna, primavara vremea e capricioasa si nu iti poti construi un program de alergare periodica. In plus se intuneca devreme si nu e tocmai placut sa alergi singur pe intuneric


Cu toate acestea in vara aceasta am facut un efort de intelegere si m-am apucat sa alerg. Intai a fost o chestie fortata de imprejurari, apoi am inceput sa ma obisnuiesc si nu ma indoiesc ca o sa ajunga sa imi mai si placa.

Motivele pro pe care le-as da oricarui interesat de alergat sunt:

- e cel mai ieftin sport: as putea spune ca e gratis, daca nu pui la socoteala echipamentul si asa destul de basic in felul sau (pantofi sport)

- e in aer liber

- exista motive de incurajare la vederea unui numar tot mai mare de amatori ai acestui sport in parcurile bucurestene

- practicat periodic si cu perseverenta are efect


Must have:

-adidasi/ pantofi sport cu talpa flexibila si groasa pentru a nu resimti reactia la betonul de pe jos

-pantaloni scurti, ca la noi e perioada de recoltare a bananelor acum

-un mp3 player ar ajuta sa iti iei gandul de la drumul monoton



Nu pot afirma ca e activitatea sportiva preferata, dar e un sport care se poate practica cu succes vara.