Muntii Tatra, iarna

In 2008 am participat la tabara de alpinism hivernal organizata de Marian Anghel in muntii Tatra, in Slovacia. In acest masiv se ajunge usor cu masina (o zi pe drum din Bucuresti), cu trenul(1 zi si jumatate) sau cu avionul.

Am plecat intr-o dis-de-dimineata din Bucurestiul cenusiu de iarna pentru a dormi in noaptea respectiva in orasul de la poalele muntelui slovac: Poprad. Un orasel simpatic, curat, totusi industrial si cu multe blocuri care iti aduc aminte de tara pe care ai lasat-o in urma. Sentimentul de familiaritate dispare insa la gara, cand vezi trenuletul ce conecteaza cu frecventa metroului bucurestean statiunile de la poalele masivului.

Ne suim in trenuletul elegant, ne potrivim rucsacii grei si voluminosi (parca cele mai mari bagaje din vagon) pe unde apucam si incepem sa examinam curiosi fizionomiile calatorilor din jur. Un amestec de diferite trasaturi si pigmenti (ba blond spalacit, ba bronz estival in miez de iarna) iti atrag atentia oricat de discret ai dori sa fii. Iti dai seama imediat ca cei din jur nu sunt numai slovaci, ci si turisti straini (europeni sau mai exotici) si incepi sa te integrezi in multitudinea etnica, constient de banalitatea prezentei tale.

Pe geam se desfasoara o suita de peisaje albe imaculate, de statiuni dese cu gari cochete, prin care trenuletul trece repede si eficient.

Intr-una din statiuni coboram si nu ne putem abtine sa vizitam cele cateva magazine de produse montane, mult mai bine aprovizionate decat maghernitele noastre. Vanzatorii draguti si informati, varietatea produselor nu te lasa indiferent si nu iesim fara sa fi cumparat macar o pereche de sosete speciale pentru anotimpul rece, de manusi, sau chiar de bocanci.

Suntem un pic surprinsi ca avem posibilitatea sa urcam o diferenta de nivel considerabila cu un ingenios trenulet cu cremaliera si uimiti de-a binelea constatam ca drumul spre cabana destinatie e o adevarata autostrada alpina: poteca e intretinuta, larga si plina de turisti care practica schi fond, imping carucioare cu copii sau pur si simplu se plimba relaxati, ca de ...e weekend.

Trenuletul cu cremaliera defapt este tras la deal pe un lant de trenul care coboara in acelasi timp:

Urcam binisor pe poteca in jur de 40 de minute si ajungem la cabana. Aici surpriza avea sa ne fie si mai mare, noi (amatori romani de munte) asteptandu-ne la conditii de 1000+ metri. In locul cabanei de beton vedem o cocheta cabana decorata cu lemn, in locul camerelor murdare si neprimitoare de la noi primim camere calde, asternuturi proaspat spalate si calcate si ne este aratat dusul cu apa fierbinte de la etajul nostru.

Sala de mese pastreaza stilul rustic de odinioara, avand agatate pe pereti poze de la inceputul secolului trecut cu vechii cabanieri, o pereche de schiuri vechi de cand lumea, un buchet conservat de flori de colt. In spiritul rustic cabanierul ne serveste cina la lumina unei lampi cu gaz, intr-o atmosfera aproape romantica.

Pe parcursul celor 5 zile cat am stat in Tatra am facut diverse ture catre varfuri locale, escalada pe cascade de gheata si plimbari. Ca turist iti este interzis sa te aventurezi singur iarna pe vai, nemarcate si marcate, insa daca esti insotit de un ghid ai acces la tot. Ce inseamna tot? Pozele redau cel mai bine :)

Trasee alpine

Escalada pe cascade de gheata

Observare fauna

Plimbari...de fotografie

Relaxare si schi:

Plimbare cu telecabina pentru cei mai putin in forma sau mai putin curajosi:

Toate acestea fiind incercate si apreciate, cum altfel sa nu iti doresti sa revii, eventual vara pentru a-ti astampara curiozitatea nou nascuta? In Tatra am revenit de atunci...dar asta e o alta poveste.