La inceput au fost taloanele razuibile si tichetele decupate direct din ziar care aduceau premii cititorilor fideli de jurnale. Apoi a urmat explozia contagioasa (ce a cuprins publicatie dupa publicatie) de CD-uri cu filme sau compilatii de melodii, pentru ca in final sa apara un nou trend: cadourile de tip carte la cumpararea ziarului.
Initial gaseai carti cu titluri cvasi-necunoscute, probabil nevandute de librarii, imprimate pe hartie ca de ziar, fara ilustratii. Totusi acestea "se cereau"...si -pentru ca asa e in marketing- acest nou segment de piata, al cititorilor de presa, a fost exploatat. Din ce in ce mai multe ziare au inceput sa insoteasca publicatia cu un cadou de tip carte, ajungandu-se la o concurenta reala (nu prea mai conteaza jurnalul in sine, cititorul cumpara cartea, care e oricum mai ieftina ca varianta vanduta in librarie). Acest fapt a dus la atasarea de carti cu nume tot mai cunoscute, mai aspectuoase (coperti cartonate, hartie de calitate).
Urmarind un talk-show am auzit acuzatiile reprezentatului unui ziar cu nume mare la adresa unui altuia, cu prestigiu asemanator: se vehicula ca acesta isi cumpara cititorii cu cadourile pe care le ofera (romanele saptamanale) si ca e nedemna pozitionarea sa in topul celor mai citite (a se intelege cumparate) jurnale din acest motiv. Nu pot sa nu dau dreptate acestor acuzatii: s-au folosit unelte de marketing pentru a atrage clienti, multe din acestea nu au legatura cu calitatea ziarului ci vizeaza aspecte externe, dar nu pot sa nu agreez aceasta idee de a cumpara ieftin carti interesante.
Eu am avut o placuta surpriza in a descoperi carti si respectiv autori pe care nu m-as fi gandit vreoadata sa le/ii caut. Am aflat ca "Biblioteca pentru toti" scotea carti romanesti foarte bune si ca nu doar scriitorii studiati in scoala au fost talentati, ca avem atat de multa, autohtona si buna beletristica incat merita sa ne ocupam timpul cu ea.
Am descoperit-o pe Cella Serghi, scriitoare sensibila si feminina, ale carei pagini sunt parca rupte de etern evocata realitate romaneasca dar sunt conectate la cea internationala, post-belica.
Am redescoperit pe Ionel Teodoreanu, Camil Petrescu si acum, la o varsta cand altfel poti aprecia un text, mai ales ca nu e in programa de liceu si nu obligatia te indeamna sa il lecturezi, consider ca e o placere sa ii citim. Am mai dat si de romane care nu m-au pasionat; scriitori slabuti, subiecte clasice, dar si acesti autori sunt ai nostri si trebuie cunoscuti.
Una peste alta, nu cred ca e rau deloc sa se popularizeze scriitorii romani si acest lucru sigur se face comercializand cartile lor la preturi mici si in locatii accesibile oricarui cetatean (corporatist sau muncitor), puse intentionat la vedere pe taraba de ziare sau in statia de metrou.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.